Asumarea. Linia Subtire Dintre Ego Si Smerenie

nature-sky-sunset-man

Astăzi vreau să-ți prezint o lecție despre asumare și cât de benefică, sau în mod special dăunătoare poate fi această atitudine asupra vieții.

Pentru a clarifica din start ce înțeleg eu prin asumare, din lipsa unor cuvinte mai clare, este momentul în care ai o anumită reușită de ordin material și nu numai, și toate aceste rezultate ți le asumi ție.

Un exemplu simplu ar fi momentul în care reușești într-o afacere, ori scrii o carte care ajunge la milioane de oameni sau doar la zeci de mii și îți asumi acel lucru, crezi că s-a întâmplat doar datorită ție.

Asumarea. O linie subțire între ego și smerenie

Reluând evenimentul anterior, presupunem ai reuşit în afaceri. Tu de unul singur, ai făcut ceva şi ai avut succes.

Uitându-te în spate la rezultatele tale, începi ţi le asumi.

Îţi cumperi maşină la care visai de mult, casă pe care o aveai drept wallpaper. Începi călătoreşti. Începi te îmbraci mai bine. Începi mănânci mai calitativ.

Te simţi mai bine decât înainte. Iar acel sentiment de mai bine, vine ataşat cu un sentiment foarte periculos: asumarea.

Te uiţi la evenimentele care s-au întâmplat şi îţi baţi cu pumnii în piept spunând tu le-ai făcut se întâmple. Doar aşa ai citit prin cărţile de dezvoltare personală: doar tu eşti cel care face lucrurile se întâmple.

M-am regăsit de nenumărate rânduri în această poziţie de aroganţă extremă ce izvorăşte din atitudinea de asumare.

Poate pentru am fost învăţat mi asum lucruri. Sau contrar, poate , am avut impresia în adâncul meu nu merit tot ceea ce am, simţindu ca un impostor, am ales extrema asumării.

În viziunea mea, asumarea este o linie foarte subţire între aroganţă şi smerenie. Între bine şi rău. Între eu sunt creatorul vieţii mele, independent de absolut orice forţă sau serie de evenimente şi eu nu pot fac nimic cu viaţa mea, aşa de ce mai încerc.

Voi explica mai pe larg în rândurile ce urmează, dar înainte, hai ţi vorbesc despre sindromul omului care crede a reuşit singur, şi despre cât de false sunt premisele pe care se bazează această idee.

Sindromul omului care crede că a reușit singur

Probabil ai trecut prin asta. Eu unul am trecut. De câteva ori chiar, pot spune.

Ai ajuns într-un moment în care ai reuşit, apoi ţi-a fost mai greu şi ai început ţi spui şi aşa nu te-a ajutat nimeni, tu ai reuşit singur.

Însă uiţi acei oameni care te-au încurajat atunci când nu aveai încredere în tine. Acea primă comandă care te-a făcut realizezi munca ta chiar este apreciată de cineva, de un om.

Uiţi senzaţia pe care ai avut-o în corp când ideea ta a fost validată de lumea exterioară.

Uiţi toţi oamenii şi toate evenimentele care te-au ajutat ajungi acolo unde ai ajuns. Fiecare om, fiecare moment, fiecare eveniment, a fost ca o mică scară, plasată strategic sub talpa ta, pentru a te ajuta urci mai sus. Şi mai sus. Şi mai sus.

Atât de sus poate până când ai realizat nu mai ai nevoie de nimeni. Pentru ai avut impresia tu ai fost cel care a urcat scările. Uitând te gândeşti şi întrebi oare… cinea construit acele scări pentru tine. Fiind în definitiv două elemente total diferite, fără de care, succesul tău nu ar fi existat.

Linia subțire dintre ego și smerenie

Este un cuvânt în limba română caremi place foarte mult. Atât de mult încât am început -l folosesc uzual. Însă nu prin acţiunea vorbirii, ci mai mult încercând, cu accentul pe încercând, -l trăiesc zilnic.

Acel cuvânt este smerenie.

DEX-ul ne spune acest cuvânt înseamnă = Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bunăcuviinţă.

Personal îl văd ca pe opusul asumării. Opusul acţiunii în care tu crezi ceea ce ai reuşit este 100% cauza acţiunilor tale.

Linia subţire dintre ego şi smerenie, este dată de această atitudine de asumare.

Momentul în careţi asumi, este momentul în care ai impresia teai teleportat acolo. Uitând , de fapt, ai călcat pe ceva scări (evenimente favorabile, oameni, momente, timpul şilocul potrivit, noroc, şansă, destin) care te-au ajutat ajungi în vârf.

Momentul în care începi ţi asumi este momentul în care pici în zona ego-ului.

Şi te transformi în acel om care ştie cum se face. Care poate şi replice succesul la infinit. Care este cel mai grozav. Arogantul. Totul bineînţeles până la proba contrarie.

Şi momentul în care ai o asemenea atitudine faţă de viaţă şi implicit faţă de cei din jurul tău, de semenii tăi, este momentul în care viaţa începe se pună în mişcare.

Şi te loveşte fix acolo unde doare mai tare.

Pentru a te face, bineînţeles, înţelegi linia subţire dintre ego şi smerenie. Pentru a te face înţelegi cât de uşor este pici în zona ego-ului, a mândriei, a aroganţei, a asumării.

Iar apoi e posibil te ridici şi înţelegi. Însă te asigur vei uita în drumul tău spre succes.

Dar viaţa este pregătită şi îţi va răspunde fix cu lucrul de care-l ai cel mai mare nevoie. De aici şi ideea prin care viaţă îţi ceea ce ai nevoie, nu neapărat ceea ce vrei.

Concluzie. Înlocuiește mândria cu smerenia

Da, ştim, tu ai reuşit ajungi acolo sus şi acum te bucuri de luxul unei vieţi privilegiate după foarte multă muncă şi greutăţi trecute.

Însă asta nu te face Hercules. Ci pur şi simplu îţi pune atitudinea şi răspunsul la încercare.

Vei alege smerenia şi vei spune tot ceea ce ai nu se datorează numai ţie, ci în mare parte unor lucruri pe care nu ai cum le explici. Iar mai apoi vei trimite un lift mai jos, pentru a putea -i ridici şi pe ceilalţi.

Sau vei alege mândria, aroganţă, asumarea, spunând tot ceea ce ai acum este datorită ţie.

Pentru fix ceea ce-ţi lipseşte, viaţa o ţi livreze, fără -i ceri, de fiecare dată.

Ai grijă la acţiunile tale.

Şi sper ai grijă la asumare, ea fiind în definitiv linia subţire ce diferenţiază ego-ul de smerenie.

PS: Am inceput sa fac video-uri pe youtube (aproape) zilnic. Cu tot felul de idei care sa te ajute sa te transformi intr-un om cu adevarat remarcabil. Ultimul pe care l-am facut este acesta. Priveste-l si daca-ti place aboneaza-te acolo, pentru ca o sa pun constant video-uri de calitate pentru tine!

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Contribuie printr-un comentariu: