Ai observat acest lucru și la tine? Eu l-am observat la mine. Se pare că de multe ori, avem impresia, că știm exact ce este cel mai bine pentru noi.

Atunci cand începem să nu mai câștigăm la fel de mulți bani, avem impresia că cel mai bun lucru pentru noi este de fapt să câștigăm la fel de mulți bani ca înainte.

Atunci când nu mai suntem într-o relație avem impresia că era mai bine să fim într-o relație.

Atunci când pățim ceva, dureros, avem impresia că era mai bine să nu fi pățit asta.

Atunci când totul pare să meargă în stânga, deși noi ne dorim să meargă în dreapta, avem impresia că ceva este greșit.

Cumva incercam sa controlam modul in care ploaia se intampla, accidentele vin si viata se scurge printre degetele noastre.
Insa uitam sa ne intrebam oare… nu cumva suntem cam aroganti? Nu cumva suntem cam egocentristi? Nu cumva ne credem prea tari?

Cumva tot universul asta am vrea sa faca asa cum ne dorim noi.

Sa facem la fel de multi bani ca la inceput.

Sa avem relatia pe care acum nu o mai avem.

Sa nu fi patit acel lucru dureros.

Sa mearga totul spre dreapta, nu spre stanga.

Chiar universul asta ne asculta pe noi si ne da fix ceea ce ne dorim?

Sau oare ne da fix ceea ce ne trebuie.

De multe ori fiind diferit de ceea ce ne dorim.

Gandeste-te putin la ceea ce-ti scriu.

Oare nu cumva faptul ca ai trecut printr-o dezamagire, printr-un accident, printr-un dezastru, te-a invatat cum sa fii mai bun, cum sa cresti, cum sa fii mai puternic, cum sa infloresti?

Daca totul ar fi mers perfect, oare ai fi fost ceea ce esti acum? Acest om frumos minunat si sculptat?

Michelangelo spunea ca fiecare dintre noi este o opera de arta, ideea este sa indepartam excesul, pentru a putea sa iasa la suprafata adevarata opera de arta.

Oare nu cumva durerea, suferinta, chinul, plansetele, lacrimile curse pe obrajii tai, momentele in care ai strans din dinti si ai inclestat pumnii, sunt facute oare sa te faca mai puternic.

Sa te sculpteze in ceea ce trebuie sa devii cu adevarat?

In adevarata opera de arta.

Asa ca te mai intreb o data, de unde stii tu ce este cel mai bine pentru tine?

Accepta ca nu stii. Iar momentul in care accepti ca nu stii mai mult decat că tu stii, atunci este momentul in care incepi sa te eliberezi.

Momentul in care ridici mainile de pe bara de siguranta a caruselului numit viata si iți permiti sa te bucuri, stiind undeva in adancul tau ca viata te va purta in locuri frumoase, chiar daca o sa resimti coborari si urcari, poate mult prea multe coborari si prea putine urcari, totul cu un rost, cu un sens, cu un motiv foarte bine intemeiat.

Sigmund Freud ne spunea ca daca te uiti in urma, in viata ta, o sa-ti dai seama ca cele mai frumoase momente au fost cele de chin, pentru ca ele te-au facut omul care esti acum.

Sa credem in dualitatea ce ne inconjoara, pentru ca ea da aroma si gust vietii atat de banale pe care multi ne-o dorim sa o traim, numai pe plus.

Si simt bine ca daca toata viata o sa mancam sarat, desi sarat este bun la gust, dupa o perioada o sa intram in depresie.

Poate viata nu este doar despre a manca sarat, ci despre a avea si ceva spice, un kick, ceva care sa te faca sa plangi, precum un wasabi, sau sa te faca sa zambesti precum o felie de tort raw vegan.

Accepta viata fluida si organica, asa cum este ea, universul stie mult mai bine si-ti va da ceea ce-ti trebuie, nu ceea ce-ti doresti, tot timpul, garantat.

De unde stii tu tot timpul ce este cel mai bun pentru tine?

Renunta si vei vedea ce se intampla.

Vei vedea ca totul se intampla in spre binele tau, nu impotriva ta.

E o lectie pe care incerc sa mi-o repet impartasind-o cu tine.

Impartaseste aceasta mica lectie de viata si cu prietenii tai, pentru a putea sa facem impreuna o lume mai frumoasa.

Cu mult drag,
Cristi (cel care scrie cu 4 copci în mână) F. Stefan