Viața ta a fost deja creată, dacă stai să te gândești mai bine. Urmezi un model universal de existență. Un model inventat acum zeci de ani de marii industriași.
Feminismul, munca de la 9 la 5 și cu mult peste program, viața dezechilibrată, dorința de mai multe resurse mai mult consum, toate au fost create, programate de cineva. Tu pur și simplu parcurgi un traseu deja bătătorit de milioane de oameni. Orice abatere de la traseu declanșează în mintea ta multe întrebări, declanșează frică, repulsie, lipsa confortului și apoi te retragi.
Când mergeam la țară în vacanță, la bunici, eram fascinant de un lucru. Mă plimbam pe drum și observam cu vacile știau exact drumul spre casă. În fiecare dimineață unchiul meu le dădea drumul și în fiecare seară ele se întorceau înapoi. Deși parcurgeau distanțe destul de mari. Eram fascinat pentru că înțelegeam cum de întâmplă asta.
Ani de zile am observat că fenomenul nu se întâmpla doar la țară, cu vacile bunicului meu, ci și la oraș, cu mai toate personele din jurul meu. Fiind un observator preocupat de ceea ce se întâmplă în jurul meu, am început să privesc cu atenție cum toată lumea pleacă într-un loc, în fiecare dimineață, pentru 8-9-10 ore, iar apoi se întoarce acasă. Muți fac asta 6 zile din 7, mulți 5 din 7. Își păstrează alte două zile pentru ei, pentru a cumpăra lucruri și pentru a-și acoperi golurile, problemele grave existențiale, sociale, psihologice și fiziologice schimbând hârtiile pentru care lucrează atât de din greu pe lucruri, cu care-și umplu casa, un fel de cutie în care tăriesc, crezând că asta îi face unici, importanți, speciali și demn de armirat.
Fiind ființe sociale avem nevoi psihologice. Avem nevoie să simțim recunoștința și iubirea celor din jurul nostru însă mulți le obținem în moduri greșite:
• recunoștința și statutul pe care-l oferă lucrurile pe care le avem, haine, telefon mobil, apartament, mașină
• iubirea pe care o primim din relațiile bazate pe dependență și nu pe iubire sinceră
Sunt pur și simplu un observator. Nu critic și nu judec, pur și simplu îți prezint viața prin ochii mei.
Te-ai întrebat vreodată de ce trebuie să muncești 8 ore zilnic? Și câte din cele 8 ori muncești, pur și simplu? Mai mult de 2-3 nu cred că muncești. Restul sunt ore pierdute de tine, de tine, câștigate de ei.
Când zic câștigate de ei mă refer la întreprinzători. Pentru că acest workload de 8 ore are o logică, pentru ei. Când mucești zilnic 8 ore, 9 ore, chiar și mai mult, ai da orice pentru libertate, distracție, pentru a te simții important și valoros. Ai da, spre exemplu, 300 euro pe o camașă și un tricou, te-ai așeza pentru 2-3 ore în fața unui televizor, ți-ai cumpăra o mașină cu 5000-6000 de euro pentru a putea să te simți important și invidiat de cei din jur, dar nu-ți trece prin minte că hainele pe care le-ai cumpărat nu te definesc ca persoană, fiind pur și simplu cârpe, orele pierdute în fața televizorului sunt ore irosite, și mașina pe care ai cumpărat-o cere 50-60 euro benzină pe săptămână și-ți permite să stai confortabil în trafic, la semafor, așteptând să ți se termine viața.
Vreau să te anunț că viața ta a fost deja programată. Urmăm un traseu și deși sună insultător, nu se diferențiăm foarte multe de vacile pe care le priveam atunci când eram mic, în vacanțele de vară la bunicul meu…
De asta tot vă bat la cap cu libertatea, urmărirea visului, prețuirea timpului, mindfullness nu mindless living… de asta încerc să vă transmit idei precum: recunoștința, meditația, conștientizarea și eliberarea.
Fii tu cel care iese din turmă, chiar dacă ceilalți vor râde de tine, o vor face dintr-o poziție de slăbiciune, acest râs mascând fricile, gândurile limitative și toate lucrurile care-i împiedică să iasă din turmă.
Mâine ce ai să faci? Tot ceea ce face majoritatea? Atunci nu te aștepta să trăiești o viață mai mult decât mediocră…
