Cel mai probabil ai trecut prin ceea ce am trecut și eu încă din școala generală, când un coleg sau vreo colegă lua note mai mari ca tine, chiar și 10 pe linie, și tot timpul părinții tăi ți-l dădeau ca exemplu.

După un timp ai început să-l urăști. El era tocilarul clasei. Omul cu care tu erai comparat constant.

Părinții tăi îți spuneau cam așa, fapt pe care ei îl învățaseră de la părinții lor și tot așa până la dinozauri și peșteri, cum că tu o să ajungi un ratat, pentru că nu ai 10 pe linie și colegul tău o să ajungă un om de succes, pentru că avea 10 pe linie.

Însă, anii au trecut, ai terminat o facultate, la fel și colegii tăi tocilari și fiecare s-a dus pe drumul lui.

Însă acum dacă te uiți cu atenție la acei colegi s-ar putea să realizezi că nu trăiesc o viață perfectă. Că nu au iahturi. Că nu le-a ridicat nimeni statuie.

Că nici măcar nu sunt top performeri în domeniul lor. Sau vreun model pentru cineva. Sau că inspiră pe cineva.

Oare de ce? Împreună vreau să descoperim acest lucru.

Câteva cuvinte despre sistemul educațional

Odată de mult, era un domn pe numele său de John, care avea multe afaceri cu petrol, era super bogat, doldora și s-a gândit cum să facă să aibă mai mulți muncitori pentru fabricile lui.

În principiu doar cei bogați, dintr-o clasă de lux, își permiteau la vremea respectivă să-și trimită odraslele la școală.

Așa că acest domn John s-a gândit că pentru a putea ca el să facă mai mulți bani, având mai mulți angajați în fabricile și uzinele pe care le deținea, să creeze un sistem de învățământ accesibil tuturor.

Chiar și celor săraci.

Zis și făcut. Bun venit în era industrială. Acest domn, pe lângă John, îl mai chema și D. Rockefeller. Și el este în mare parte responsabil pentru construcția acestui sistem de învățământ, din care și tu și eu am făcut la un moment dat parte.

Cunoscând toate aceste elemente, ne putem da seama foarte clar că sistemul de învățământ este doar un sistem complex, care introduce materie primă (creiere nealterate) pe de-o parte a producției și construiește materia finită (oameni la costum care lucrează în corporații) la finalul celor foarte mulți ani de studiu.

Cu cât respecți mai mult regulile, cu atât devii un angajat mai bun.

Cu cât te supui mai mult, cu atât vei putea fi mai ușor manipulat.

Cu cât iei note mai mari, cu atât o să lucrezi mai mult toată viața ta pentru un șef, care o să te plătească doar cu 1% din ceea ce organizația sa face, sau chiar mai puțin.

Cu cât ești mai liniștit, supus, cuminte, cu atât este mai ușor pentru ceilalți (antreprenori, șefi, oameni de afaceri, genul Rockefeller) să te pună să lucrezi pentru visul lor și să te facă să crezi că visul tău este o glumă proastă.

De ce colegii tăi care au luat 10 pe linie, nu sunt oameni care au ajuns foarte sus, liber profesioniști, antreprenori, oameni care construiesc lucruri frumoase pentru oameni și sunt plătiți foarte bine pentru asta?

Pentru că sistemul de învățământ nu produce antreprenori.

Pentru că sistemul actual produce angajați.

Oameni care se mulțumesc cu puțin, care-și setează obiective „realiste”, care uită să viseze, să spere, să acționeze pentru a avea mai mult și a fi mai fericiți, oameni care mor la 35 de ani, deși decedează la 80.

Pentru că sistemul nostru nu te învață că în viață, relațiile, conexiunile, cooperarea cu ceilalți, îți aduc cele mai mari beneficii, ci te penalizează, făcându-te să lucrezi singur (și foarte rar în echipe) intrând într-o permanentă competiție cu cei din jurul tău.

Din acest motiv avem foarte mulți oameni săraci (99%) și foarte puțini foarte bogați (1%) pentru că ne învățăm copiii de mici să devină angajați într-un loc pe care ajung mai apoi să-l urască, spunându-le că este cea mai sigură cale.

Din acest motiv colegii tăi care au luat 10 pe linie acum nu au toți o viață frumoasă și fericită.

Pentru că școala nu te pregătește pentru o viață frumoasă, abundentă, plină de prieteni și relații, plină de făcut doar ceea ce îți place (și automatizând ceea ce nu-ți place), plină de pozitivitate, fericire și bunăstare.

Bun, Cristi, dar tu n-ai fost tocilar în facultate?

Nu.

Deși am luat aproape 10 pe linie și bursă timp de aproape 2 ani.

Pentru că eu consider că am avut o mare plăcere și deschidere față de materiile învățate. Mi-au plăcut, mi-a plăcut să descopăr, am o curiozitate naturală de a descoperi lumea din jurul meu, cu ajutorul diverselor materii pe care facultatea mi le oferea.

Niciodată nu am excelat la facultate.

Niciodată nu am fost tocilarul ăla care a luat 10 pe linie.

Dar nici oaia neagră a clasei.

Am fost mediu. Mediocru. Între. De 8 sau cel mult 9, în momentele mele bune.

Și când mă uit în spate, la colegii mei, cu părere de rău toți cei care aveau 10 pe linie, acum nu duc o viață la fel de bună precum duc eu spre exemplu.

Ce vreau să spun cu toate aceste lucruri?

Dacă ești încă în sistem, asta nu înseamnă să renunți.

Să te uiți la episoade TV și să mănânci dulciuri toată ziua (been there, done that), ci să alegi facultatea care-ți place, să iubești materiile respective (și nu cu forța, se numește viol așa), să te duci spre un job (nu recomand asta, am lucrat în 2-3 locuri de muncă și nu sunt fan) sau să construiești ceva frumos (asta îți recomand) pentru că viața e prea scurtă, cât trăiești, 60-70, hai 100 de ani, pentru a putea să o irosești făcând lucrurile care nu-ți plac.

Dacă ai terminat facultatea și ai fost un tocilar cu 10 pe line (hahaahah) și acum ești într-o situație nedorită (nașpa, tocilarule!) nu trebuie să te enervezi, să te agiți, ci doar să fii conștient asupra sistemului prin care ai trecut și de care te-ai ținut atât de tare, crezând că o să ajungi mare brânză (blue cheese din Franța) dacă o să iei 10 pe linie.

Acum că ești conștient, rămâne doar să acționezi, cel mai probabil invers decât ai făcut-o până acum dacă nu ești fericit!

Pentru că nu poți să te aștepți la alte rezultate, dacă faci fix aceleași lucruri!

Succes și drum ușor prin viață,

Cristi F. Ștefan